Blumenthal
Press Room: "Sint vechi, domnule!" (I.L. Caragiale)/ Dilema veche, nr. 357/16 - 22 decembrie 2010
Marius CHIVU
O legenda a folkului
Nicu Vladimir, Lucratorul ostenit,
carte + CD, Editura Blumenthal, 2010.
Saptamina trecuta, pe 8 decembrie, s-a comemorat moartea lui John Lennon, dar mult prea putini au stiut ca s-au implinit si 60 de ani de la nasterea lui Nicu Vladimir (1950-1995), unul dintre cei mai mari si mai underground folkisti romani. Absolvent al Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, Nicu Vladimir a fost un plastician talentat, a publicat poezie in Luceafarul, Orizont sau Tribuna si a facut parte, alaturi de Mircea Florian, Horia Stoicanu si Valeriu Sterian, din careul marilor folkisti protestatari de la noi (pe la sfirstiul anilor 60, Nicu Vladimir l-a avut ca percutionist de concerte pe Andrei Oisteanu, apropo). A cintat in peste doua sute de evenimente, nu doar in spectacole si in festivaluri de rock si folk, in teatre sau in Cenaclul "Flacara", dar si in cluburi si cenacluri ale elevilor, in circiumi de pe litoral sau, mai tirziu, in Piata Universitatii. Om extrem de discret, artist talentat, autentic, integru si fara vise de glorie, strain de orice compromis ideologic sau comercial, Nicu Vladimir n-a debutat niciodata in volum (cenzura nu i-ar fi permis-o), n-a facut inregistrari oficiale si nu exista decit vreo trei filmari cu el (una singura e pe YouTube, vezi mai jos).
Povestea vietii si a carierei artistului are nenumarate goluri si sper ca aceasta prima culegere a poeziilor si textelor sale (insotita de un CD cu sase piese de arhiva, editia e ingrijita de timisorenii Daniel Silvian Petre si Emil Kindlein, cistigatorii de anul trecut ai Trofeului "Om Bun") sa fie, de fapt, inceputul unei necesare recuperari. Pentru ca piesele lui Nicu Vladimir nu sint doar niste compozitii elaborate (seamana cu Dylan, iar frazarea imi aminteste, pe alocuri, de Syd Barrett), dar contin nenumarate versuri remarcabile. Intr-un text din 1986, de altfel, cantautorul arata o constiinta textuala ridicata ("am fost intotdeauna consecvent principiului estetic afirmat de la inceput, compunind si cintind cintece in care importanta cuvintului este egala cu aceea a structurii melodice - ritmice, acestea neputind fi separate..."), pentru ca intr-un interviu (singurul) luat de Nelu Stratone cu citeva zile inaintea disparitiei sale din octombrie 1995 (interviu care poate fi citit pe site-ul agonia.ro), Nicu Vladimir sa vorbeasca despre descoperirea faptului ca "pateticul nu e tot una cu tragicul" - lucru care l-a apropiat de folclor, despre efectul cenzurii ("mesajul se atenua cumva, se metaforiza, se facea mai subtil, ceea ce a fost spre binele cintecelor"), constringere care "a urcat cumva nivelul intelectual al cintecelor; eu cred ca fata de americani si de occidentali, poetic vorbind, eram mult deasupra". Evocind perioada anilor '60-'70, Nicu Vladimir mai vorbeste si despre ceea ce avea sa fie numita, de fapt, rezistenta prin cultura ("vagabondai cu mintea, asta era solutia cea mai la-ndemina; sau faceai arta, nu neaparat muzica, puteai sa pictezi, sa scrii poezie s.a.m.d.") si este foarte critic la adresa Cenaclului "Flacara", "care a avut comanda clara sa ia toata treaba asta srezistenta artistica a tinerilort si s-o deturneze". Vorbe de o inteligenta si integritate morala rare, pe care cu greu le mai poti intilni si la alti folkisti romani care au profitat din plin de expunerea pe scena cenaclului.
Revenind la acest prim si postum volum de versuri ilustrat cu desene si fotografii ale lui Nicu Vladimir, trebuie sa spun ca m-a impresionat. "Rock & roll pe taisul briciului", sectiunea care contine poemele scrise, se deschide cu un imn al deznadejdii generatiei sale, un text care are exact acea doza de candoare, revolta si patetism: "acesti oameni tineri / cautindu-si / printre nervii spintecati / cautindu-si, cautindu-si / innebunitor / libertatea / oameni tineri / gata sa explodeze in cintec..." ("Rock Generation"). Nu stim de cind dateaza aceste poezii de sertar, dar in mod cert se suprapun mai multe perioade, caci sint inegale si foarte diferite. Exista aici poeme in care domina registrul metaforic expresionist saizecist, dar si tributuri aduse lui Nichita (un poem poarta data mortii poetului Necuvintelor), in care domina limbajul vag conceptual pus, foarte muzical, in ritm si rima. Unele poeme sint intimist lirice, altele declamative sau usor narative, cum este cel scris in urma unei operatii: "ma voi misca sanatos / ca zefirul / voi avea grija / eu nu mor doctore, / moartea mea mai asteapta stie / c-o stiu / o sa-mi mut / sufletu-n palma / daca inima mea nu-l mai incape / o sa-l port la vedere". Unele poeme contin trimiteri, metafore si simboluri religioase, altele au o obscuritate psihedelica din care razbat citeva stranii si splendide versuri ("limbile de soda ale spaimei", "codul drumului e-n fum") ori seamana cu delirurile urbane ale optzecistilor: "strigatul ca o felina mare / in salt / murmurul radiant / spre bulevard barajul de / furie caroserii si-anvelope / incinse-alarmant / claxoanele girofarurile / grindina de neon ricosind pe asfalt / segmentarea / stroboscopic-a goanei / horcaitoare in / parc / masini & umbre & / bastoane de cauciuc printre / copaci in / parcul de cobalt." ("Flashuri") A doua jumatate a cartii contine 22 de lungi "poeme cintate" care reiau, in buna parte, temele si versurile poemelor scrise. Si unele, si altele sint texte pline de desertaciune si deznadejde, singuratate si multa moarte (sinucidere), care dau contururile unei lumi in destramare, parasite de Dumnezeu (citeva ecouri vin parca din primul Vasile Voiculescu), o lume in care domina "frigul", "intunericul" si "lupii", unde totul e "rana" si unde se spera si se asteapta "roua" pura si purificatoare. In ciuda lexicului infringerii ("surpat", "zdrentuit", "jupuit", "zdrobit"), revolta si protestul sint prezente permanent in obscuritatea voita a textelor atunci cind nu sint, de fapt, explicite ("inca mai cred gindul ca poate / sa spulbere un zid sau "nicicum nu-i prea devreme / sa flutur sabii in poeme"). Multe dintre texte sint puternice si minunate si, desi ar trebui ascultat in interpretarea lui Nicu Vladimir, redau aici, la final, un pasaj din "Colbul secundei", un cintec adresat lui Dumnezeu: "nu mai joc in jocul tau / e prea-ntuneric sa fac tumbe-n / show / uit replica si ochiu-ngheata gol / tot dansul asta este un viol / am strins un ghem de maracini in / pumn / ramin pe drum - cu foartele / acum // l-am incercat pe miine drept / camasa / m-am vazut gol-gol / in ieri m-am imbracat ca intr-o fasa / - biet suflet in formol / oh ies de-acum din jocul tau / codoasa - a reveriei de-un pol / ramin al drumului secundei moasa / imi ramin clipei sol".
Artist talentat, autentic si integru, Nicu Vladimir este o legenda a folkului romanesc. Necunoscuta inca, dar poate singura veritabila.